Cuvantul lui Dumnezeu pentru astazi

1 MAI LIDERUL EXEMPLAR (4)_.

“…lucrul este mai presus de puterile tale şi nu-l vei putea face singur” (Exod 18:18 )

Iudeii se uitau la Moise în toate privinţele şi acesta se istovea încercând să le împlinească aşteptările. Când “socrul lui Moise a văzut tot ce făcea el pentru popor, şi a zis: “Ce faci tu acolo cu poporul acela? De ce stai singur, şi tot poporul stă înaintea ta, de dimineaţa până seara? … Te istoveşti singur… căci lucrul este mai presus de puterile tale şi nu-l vei putea face singur… Alege din tot poporul oameni destoinici, temători de Dumnezeu, oameni de încredere … pune-i peste popor drept căpetenii… în felul acesta îţi vei uşura sarcina, căci o vor purta şi ei împreună cu tine. Dacă vei face lucrul acesta, şi dacă Dumnezeu îţi va porunci aşa, vei putea face faţă lucrurilor şi tot poporul acesta va ajunge fericit la locul lui. Moise a ascultat sfatul socrului său, şi a făcut tot ce spusese el” (Exod 18:14-24).

A cere ajutor este un semn al puterii, nu al slăbiciunii. Unii dintre noi suntem mândri de abilitatea noastră supraomenească de a face totul. Dar socrul lui Moise i-a spus că ceea ce face nu este bine pentru el, nici pentru cei care se aflau sub comanda sa. Cum aşa? Când Dumnezeu cheamă şi echipează un om pentru a face o slujbă pe care tu continui să o faci în locul lui, sfârşesc prin a se simţi frustraţi şi limitaţi. Dumnezeu ne-a creat să fim interdependenţi şi nu independenţi. Nu poţi fi totul pentru toţi. Dacă nu înveţi să-ţi delegi responsabilităţile, te vei prăbuşi. Ţine minte, şi tu ai nevoi legitime, şi este greşit să fii prea mândru pentru a cere ajutor! Ca lider, este uşor să-ţi supraestimezi propria importanţă. Pavel spune ca nimeni: “…să nu aibă despre sine o părere mai înaltă decât se cuvine, ci să aibă simţiri cumpătate despre sine…” (Romani 12:3). Theodore Roosevelt a spus-o cam aşa: “Cel mai bun executiv este acela care are destul bun simţ să-i pună pe oameni să facă ceea ce trebuie făcut şi să se abţină suficient pentru a nu se amesteca în treburile lor în timp ce le fac”. Şi acum este un sfat bun!

2 MAI ÎN CONSTRUCŢIE

“…ce vom fi, nu sa arătat încă.»” (1 loan 3:2)

Poate spui: “Soţia mea se află într-un aşa mare necaz”. Poate, dar Biblia spune: “…acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Şi ce vom fi, nu s-a arătat încă…”. Ai fost vreodată pe un şantier de construcţie? Nu seamănă deloc cu o clădire, nu-i aşa? Aceasta deoarece “…ce vom [va] fi, nu s-a arătat încă…”. Dar încetul cu încetul, sub supravegherea arhitectului, cărămizile, grinzile, mor­manele de nisip încep să prindă formă.

Poate acum eşti un dezastru. De fapt, dacă biserica îşi îndeplineşte menirea, ar trebui să fie mulţi în starea aceasta; oameni care sunt traşi afară din situaţii dificile, oameni care sunt pe punctul de a fi restauraţi. Nici-un prunc nu iese din pântecele mamei sale curat şi îmbrăcat; du­rerea, tensiunile, mizeria şi adaptările la viaţă însoţesc mereu procesul naşteri;. Dar vestea cea bună este că ai fost născut din nou din punct de vedere spiritual. Acum eşti în construcţie. În spatele a tot ceea ce se petrece în viaţa ta există un plan şi un scop. Lucrurile se pun cap la cap, când Hristos vine în viaţa ta, duhul tău se schimbă imediat, dar emoţiile tale, poftele şi atitudinile tale au nevoie încă de muncă. Multă muncă! În fiecare dintre noi există domenii care trebuie corec­tate şi întregite şi până atunci ne zbatem să le facem faţă pe căi care nu funcţionează.

Cei care arată cu degetul şi spun: “Dacă ai fi cu adevărat creştin nu te-ai purta aşa,” uită că aceste căzături sunt o parte a procesului învăţării de a umbla. Poţi şti ce să faci şi totuşi să te zbaţi să o faci! Relaxează-te! Dumnezeu lucrează în viaţa ta. El nu te va abandona!

3 MAI ÎNŢELEPCIUNE ÎN ÎNCERCĂRI

“Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu.»” (lacov 1:5)

Poate vei spune: “Bine, spune-mi exact ce trebuie să fac pentru a creşte în încercările mele”. Mai întâi trebuie să-ţi dai seama că înţelepciunea necesară pentru a face faţă încercărilor aşa cum trebuie, vine de la Dumnezeu. De aceea, după ce patru versete au vorbit despre “…încer­carea de foc…” (1 Petru 4:12), lacov scrie: “Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă şi fără mustrare, şi ea îi va fi dată”. Aceasta nu este o invitaţie la a-L interoga pe Dumnezeu “de ce” îngăduie încercările. Este o informaţie pe care nu o vom şti niciodată câtă vreme trăim de cealaltă parte a Raiului. Dacă Dumnezeu nu i-a spus patriarhului Iov motivul pentru care este trecut prin încercări, există şanse ca nici ţie să nu-ţi spună. A întreba „de ce” este un răspuns foarte omenesc, dar de obicei nu dă prea mari rezultate, în loc să întrebi „de ce”, mai bine roagă-te: “Tată ceresc, cum doreşti să foloseşti această încercare pentru a mă creşte spiritual? Cum aş putea conlucra cu Tine pentru a culege cel mai mare beneficiu? Ce schimbări doreşti Tu să aduci în viaţa mea?” Acestea sunt întrebările la care va răspunde Dumnezeu.

Dar nu este suficient să pui întrebările potrivite, trebuie să o faci cu o inimă deschisă. Este posibil să-i ceri înţelepciune lui Dumnezeu şi apoi să pui la îndoială, să te poticneşti sau să greşeşti încercând să te hotărăşti dacă să-L ascuiţi sau nu. lacov îl numeşte pe acest om “…nes­tatornic…”. Iar rezultatul? “Un astfel de om să nu se aştepte să primească ceva de la Domnul, căci este un om nehotărât şi nestatornic în toate căile sale” (lacov 1:7-8). Când te rogi lui Dumnezeu pentru înţelepciune, singurul tău răspuns trebuie să fie: “Vorbeşte Doamne, căci robul tău ascultă”.

4 MAI CREŞTEREA PERSONALĂ

“să asculte însă şi înţeleptul, şi îşi va mări ştiinţa…” {Proverbe 15)

Iată trei motive pentru care creşterea personală trebuie să-ţi trezească interesul:

1) Talentul fără creşterea personală îţi limitează viitorul! Albert Schwitzer a spus: “Secretul suc­cesului este să treci prin viaţă ca unul care nu oboseşte niciodată.” Dar cum putem face lucrul acesta? Răspunsul se găseşte în modalitatea de înţelegere a talentului. Dacă te foloseşti de el fără să-l rafinezi, nu vei ajunge departe, fiindcă nimeni nu este aşa de talentat. Dar când stai să-ţi îmbunătăţeşti abilităţile şi să-ţi dezvolţi caracterul, Dumnezeu te poate chema în orice moment.

2) Creşterea personală împiedică stagnarea. Te simţi blocat spiritual, relaţional sau cu privire la carieră sau la familie? Nu vei scăpa făcând modificări exterioare: un nou loc de muncă, părăsirea partenerului şi a familiei sau schimbarea bisericii. Adevărul este că nimeni nu te ţine legat decât tu însuţi. Capacul din viaţa ta - eşti tu! Pentru a realiza mai multe, trebuie să creşti mai mult. Deci dacă eşti serios în dorinţa ta de a nu mai fi blocat, nu mai căuta reparaţii rapide, uită-te bine la tine, acceptă responsabilitatea pentru ceea ce vezi, roagă-te, apoi ia hotărârea de a face ceva în privinţa aceasta.

3) Creşterea personală este garanţia succesului! Tribul tătar din Asia centrală au folosit o capcană aparte împotriva duşmanilor lor. Nu au apelat la săbiile lor şi nu şi-au lăsat oamenii să moară de boli. Nu, ci au spus: “Să rămâneţi pentru totdeauna într-un loc”. Dacă nu cauţi zilnic să îmbunătăţeşti ceva la tine, asta va fi soarta ta. Vei rămâne înţepenit în acelaşi loc, făcând aceleaşi lucruri, având aceleaşi vise dar fără să ajungi undeva vreodată!

5 MAI NAŢIUNEA NOASTRĂ ARE NEVOIE DE TREZIRE!

„…au venit şi şi-au mărturisit păcatele lor…” (Neemia 9:2)

Max Lucado scrie: “La auzul că Ierusalimul zace în ruină, Neemia s-a rugat: “…mărtur­isind păcatele copiilor lui Israel, păcatele făcute de noi împotriva Ta” (Neemia 1:6). Cel mai puter­nic om din ţară spune că înainte de a trece la reconstruire, trebuie să se pocăiască. Ce tablou! Mulţimi de oameni care petrec ore în şir de rugăciune; fără a invoca scuze sau a avea cereri, ci făcând mărturisiri. Îţi poţi imagina şefii guvernului, ai industriei, ai justiţiei, ai divertismentului şi educaţiei făcând aşa ceva? S-ar putea întâmpla aşa ceva? Da, dacă începem cu noi. “Dacă poporul Meu … se va smeri, se va ruga, şi va căuta Faţa Mea, şi se va abate de căile lui rele … voi tămă­dui ţara” (2 Cronici 7:14) Poporul se schimbă când oamenii lui Dumnezeu se schimbă. Strigăm sus şi tare când este vorba de ceea ce nu este bine în ţară, dar tăcem când vine vorba despre răul din noi. Ne simţim aidoma omului de la întâlnirea de rugăciune care s-a rugat “Doamne, îţi mulţumesc că există oameni ca mine în ţara aceasta. Cel din colţ vrea bogăţie, eu nu. Prostituata de la colţul străzii are SIDA, eu nu am. Beţivul de la bar doreşte alcool, eu nu doresc”. Lângă el se află un om zdrobit care şopteşte smerit: “Doamne, asemenea fratelui cu averea, şi eu sunt dependent de harul tău. Asemenea surorii mele care are SIDA, şi eu sunt infectat cu greşeli. Asemenea prietenului meu care are nevoie de alcool, eu am nevoie de ceva care să-mi aline durerea. Ai milă de mine, păcă­tosul”. După ce a spus o astfel de pildă, Domnul Isus a spus: “Eu vă spun că mai degrabă omul acesta s-a coborât acasă socotit neprihănit decât celălalt” (Luca 18:14). Aroganţa arată cu degetul pe alţii. Smerenia arată cu degetul spre sine şi recunoaşte că are nevoie de trezire şi că trebuie să înceapă cu mine”.

6 MAI FII CURAJOS!

“.„când un leu sau un urs venea…” (1 Samuel 17:34)

Într-o zi o femeie aştepta autobuzul într-un cartier periculos, când nişte poliţişti o între­bară: “Doamnă, doriţi să aşteptăm cu dumneavoastră?” “Nu, mulţumesc, nu-mi este frică”, răspunse aceasta. “Atunci”, rânji el, “aţi vrea să aşteptaţi cu mine?” Fiecare avem lucruri care ne fac să ne transpire palmele şi inimile să o ia la goană; Dumnezeu nu ne-a spus că nu vom expe­rimenta teama adevărată. Dar El ne spune mereu: “Nu vă temeţi”. De ce oare? Fiindcă El doreşte să ne dea curajul să o stăpânim! Michel de Montaigne a spus: “Cel ce se teme că va suferi, suferă deja din cauza temerii lui.” Treci de la starea de victimă la o victorie atunci când te confrunţi dinainte cu teama şi nu când fugi de ea. Biblia ne spune: “…pentru că frica are cu ea pedeapsa…” (1 loan 4:18). Temerile tale te pot imobiliza. Şi vor continua să te atace aşa că trebuie să te con­frunţi în permanenţă cu ele. Cealaltă opţiune este să-ţi îngropi temerile de vii, să nu le laşi să-ţi erodeze sănătatea mentală, emoţională şi fizică şi să-ţi distrugă relaţiile. Pavel spune: “Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste şi de chibzuinţă” (vezi 2 Timotei 1:7).

Mai ţii minte în Vechiul Testament că pe când David păzea turma de oi”… venea un leu sau un urs …?” Prin puterea lui Dumnezeu i-a învins, inclusiv pe urs, iar mai târziu l-a doborât pe uriaşul Goliat. Leul acela era doar oportunitatea deghizată. Dacă David ar fi tremurat de frică sau ar fi fugit, ar fi ratat ocazia de a deveni împărat peste Israel. Aşadar în viaţa ta se iveşte vreun leu, recunoaşte-l pentru ceea ce este: o ocazie de la Dumnezeu - şi confruntă-l!

7 MAI CÂT ESTI DE APROAPE?_

“Îngăduiți-vă unii pe alţii, şi, dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertaţi-va unul pe altul…” (Coloseni 1:13)

Iată un comentariu uşurel dar foarte grăitor care a apărut într-un ziar: “O soră mi-a ocu­pat locul din biserică … este foarte drăguţă … o bună prietenă, de fapt. Mă pot aşeza oriunde … nu e mare lucru. Locul meu este chiar pe dreapta cum intri în biserică. Pot să-mi sprijin braţul pe bancă. Este un loc bun, dar nu aş vrea să fac scandal pentru un scaun, eu nu port pică niciodată. De fapt acum trei luni mi l-a luat şi chiar nu ştiu de ce, nu i-am făcut nimic niciodată … nu i-am luat niciodată locul. Probabil va trebui să vin cu o oră mai devreme ca să-mi ocup locul. Mi l-a luat pentru că este unul din cele mai bune locuri din clădire. Nu ar fi avut dreptul să mi-l ia … iar eu nu o să vin cu două ore mai devreme să iau ceea ce îmi aparţine de drept! Aşa încep marile nedrep­tăţi sociale: oameni abuzivi care fură locul altcuiva! Aşa se seamănă seminţele revoluţiei. Atâtea lucruri poţi pierde. Când se vor termina toate astea? Dacă nu se ridică cineva pentru a fi luat în socoteală, nici-un loc nu este sigur. Oamenii se vor aşeza unde vor şi pe urmă îmi vor lua şi locul de parcare. Ordinea în lume nu va mai exista!”

Zâmbim, dar este uimitor cât de repede ne pierdem cu firea când neînsemnata noastră rutină este întreruptă. Pavel scrie:” îngăduiţi-vă unii pe alţii, şi, dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertaţi-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, aşa iertaţi-vă şi voi. Dar mai presus de toate acestea, îmbrăcaţi-vă cu dragostea, care este legătura desăvârşirii”. In plus, când îl iubeşti cu ade­vărat pe Dumnezeu şi ştii că şi El te iubeşte, “…nu ți se întâmplă nici-o nenorocire” (Psalmul 119:165). Ai ajuns şi tu la această stare? Sau eşti măcar aproape?

8 MAI VIATA DUPĂ VOIA LUI DUMNEZEU_

“…Dumnezeu ne-a găsit vrednici…” (1 Tesaloniceni 2:4)

Te simţi foarte liber când trăieşti după voia lui Dumnezeu! Te eliberezi de “dependenţa de a fi aprobat de alţii”, de îngrijorarea cu privire la ce cred ceilalţi despre tine. Când eşti dependent, oricât de mult drog primeşti, niciodată nu este destul. Şi ca toate gunoaiele, simţi că înnebuneşti dacă nu primeşti drogul. Dependenţii de părerea altora sunt mereu la mila opiniei oamenilor. In consecinţă, vieţile lor devin asemenea fluxului şi refluxului.

Pavel era liber să vorbească adevărul în dragoste: putea să-i confrunte pe oameni sau să fie blând cu ei. Când cineva i-a spus lui Pavel că nu-i place de el, nu s-a îngrijorat prea tare. Şi asta pentrucă viaţa lui nu era zidită pe aprobarea lor. “…Dumnezeu ne-a găsit vrednici…”. Pavel nu mergea de colo-colo simţind nevoia de

a) a se compara cu ceilalţi;

b) de a-şi demonstra superioritatea;

c) de a impresiona sau a concura cu alţii;

d) de a fi numărul unu sau cel care este mereu la cârmă. Viaţa trăită după voia lui Dumnezeu l-a eliberat de asemenea anxietăţi provocatoare de ulcer şi însemna că se poate bucura de viaţa la care l-a chemat Dumnezeu să o trăiască.

Când suntem tineri şi nesiguri avem tendinţa de a ne preocupa de ceea ce spun ceilalţi despre noi. Dar pe măsură ce ne maturizăm, ne dăm seama că lumea nu se gândea de loc la noi. Oamenii erau prea preocupaţi de ceea ce credem noi despre ei! Viaţa trăită după voia lui Dumnezeu ne eliberează de tot acest stres. Ne dă puterea de a face faţă criticilor şi conflictelor, fiindcă ştim cine suntem. Iar identitatea noastră este aceasta: suntem copii răscumpăraţi ai lui Dumnezeu. Şi atâta vreme cât suntem acceptaţi şi găsiţi vrednici de El, ce mai contează?

9 MAI LEGEA EXPUNERII!

“..tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste… aceea să vă însufleţească” (Filipeni 4:

Imaginează-ţi că doreşti foarte mult să alergi la maratonul Londrei. Cât este de probabil că vei ţine un regim bogat în zahăr înainte de marea cursă? Carburantul cu care alimentezi ceva determină performanţa. De aceea este atât de ironic că în unul din cele mai importante domenii ale vieţii, desconsiderăm această înţelepciune fundamentală. Acest domeniu ne implică gândirea. Hrana pe care o consumi nu se compară cu lucrurile cu care îţi alimentezi mintea.

lată un adevăr care îţi va transforma viaţa; să ai gânduri adevărate! Ceea ce intră în mintea ta în mod repetat îţi ocupă mintea, ţi-o modelează, ţi-o controlează şi în final se va mani­festa în ceea ce faci şi în ceea ce devii. Aceasta este legea expunerii. Şi este o lege la fel de sigură ca gravitatea. Mintea ta va absorbi şi va reflecta lucrurile la care este expusă. Evenimentele la care participi, materialele pe care le citeşti sau nu, muzica pe care o asculţi, imaginile la care te expui, conversaţiile pe care le ai, gândurile pe care le întreţii, toate acestea îţi modelează gândirea şi în cele din urmă caracterul şi destinul.

“Şi atunci ce trebuie să fac?” întrebi tu. Fă-ţi o consultaţie de la gât în sus! Începe să te rogi: “Doamne, doresc să am o nouă gândire fiindcă m-am săturat de cea veche. Ea mă duce pe calea greşită. Într-o lume în care mesajele sunt atât de des răstălmăcite sau sunt triviale şi prosteşti sau egoiste sau care duc direct la Satana, doresc să am gândirea descrisă de Cuvântul Tău: care să fie umplută cu gânduri adevărate, vrednice de cinste, curate, vrednice de iubit.” îţi poţi imagina cum va arăta viaţa ta dacă te-ai ruga astfel în mod constant?

10 MAJ OCROTIT DE DRAGOSTEA LUI DUMNEZEU

„Nici înălţimea, nici adâncimea, nici o altă făptură, nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu…” (Romani 8:39)

Opiniile sunt lucruri de o mare putere. Ele pot fie să ne ridice, fie să ne doboare. Ele creează un tavan deasupra cărui nu ne putem ridica. De aceea este important să ştim părerea lui Dumnezeu despre noi şi să nu ne abatem de la ea. Dacă ceilalţi nu sunt de acord, nu-i nimic. Nu te-ai mai critica atât de aspru şi nu ai fi atât de atent la părerea altora dacă ai şti ce crede Dumnezeu despre tine! El s-a hotărât în privinţa ta înainte ca tu să păcătuieşti. Aşa că atunci când păcătuieşti, pocăieşte-te. Apoi înlătură sentimentul de vină, căci vina este produsul îndoielii; ea îţi neagă beneficiile harului lui Dumnezeu.

Nu mai alerga de la unul la altul căutând dragoste. Deschide Biblia; este o scrisoare de dragoste, o declaraţie a intenţiei a Tatălui care doreşte ce este mai bun pentru copiii Săi. Dacă te îndoieşti de asta, citeşte mai departe: “Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau prigonirea, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia, sau sabia? Totuşi, în toate aceste lucruri noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit. Căci sunt bine încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălţimea, nici adâncimea, nici-o altă făptură, nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostru.” (Romani 8:35-39).

“Dar sunt atât de nevrednic”, spui tu. Cu toţii suntem! Totuşi nimic din ce ai făcut nu L-a făcut pe Dumnezeu să Se răzgândească în ceea ce te priveşte şi nimic nu îl va face vreodată să Se răzgândească! Dragostea Lui rămâne; este necondiţionată, constantă şi garantată: “…în veac ţine îndurarea Lui!” (Psalmul 136:1). Dragostea lui Dumnezeu pentru tine este săpată în piatră; nimic nu o poate întrerupe! Şi aceasta este temelia pe care îţi poţi zidi viaţa!

11 MAI Al NEVOIE DE O TEMELIE SOLIDĂ?

“…pe orişicine aude aceste cuvinte ale Mele, şi le face, îl voi asemăna cu un om cu judecată, care şi-a zidit casa pe stâncă” (Matei 7:24)

Să zideşti “…pe stâncă” cere răbdare şi muncă asiduă, în timp ce să zideşti pe nisip este mai uşor, mai ieftin şi obţii confort imediat. Dar vei fi şi la mila naturii. Când vin furtuni, este uşor să-ţi dai seama pe ce a fost zidită o viaţă. Cel care şi-a întărit-o prin rugăciune şi a cufundat-o în Cuvântul lui Dumnezeu va rezista împotriva vânturilor care pe alţii îi doboară la pământ. Când fun­daţia nu este adecvată clădirii, pereţii se crapă, acoperişul se încovoaie şi în cele din urmă se va prăbuşi. Aşadar orice ai încerca să construieşti - o afacere, o lucrare sau o relaţie - nu te grăbi; acordă-i timp. Nu există scurtături spre maturitate. Cele mai solide relaţii încep treptat. De fapt, cei mai puternici oameni pe care îi cunoşti au avut nevoie la un moment dat de ajutor pentru a-şi învinge slăbiciunile.

Un binecunoscut pastor care I-a cerut lui Dumnezeu să-i dezvolte lucrarea scrie: “După zile întregi de tăcere … Domnul mi-a răspuns la rugăciune spunându-mi: “te preocupă zidirea unei lucrări … pe mine mă preocupă zidirea unui om … vai de omul a cărui lucrare devine mai mare decât el însuşi!” De atunci m-am preocupat mai mult de rugăciunea pentru lucrător decât pentru lucrare. Încă sunt uimit de ceea ce am devenit fiindcă îmi aşez zilnic viaţa în mâna lui Dumnezeu, el mă schimbă - şi nu a terminat încă. Mai sunt atâtea de făcut. În fiecare văd mai multă imaturitate în mine. Dar ce mare diferenţă este între ceea ce sunt acum şi ce am fost… mă încred în El mai mult ca niciodată. El este prea înţelept ca să greşească!” Aşadar, acordă timp zidirii ade­vărurilor lui Dumnezeu la temelia vieţii tale şi furtunile vieţii nu te vor dărâma!

12 MAI CÂND ESTI DISPUS SĂ FACI VOIA LUI_._

“Naaman … om de mare vază … era lepros” (1 împăraţi 5:1)

Naaman leprosul a comis trei greşeli obişnuite:

1) A încercat să-şi cumpere sănătatea (vezi 2 împăraţi 5:5). Chiar dacă Dumnezeu spune: “Voi toţi… chiar şi cel ce n-are bani… cumpăraţi… fără bani…” (Isaia 55:1), majoritatea dintre noi mai bine ne-am cumpăra accesul în ceruri decât să credem în calea ce duce acolo. Dar nu merge aşa!

“Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă”, (vezi Efeseni 2:8).

2) S-a dus la un necredincios pentru a găsi răspuns (vezi 2 împăraţi 5:6). Biblia spune: “Căutaţi pe Domnul … chemaţi-L…” (Isaia 55:6). Hristos este răspunsul; doar prin El avem acces la harul mântuitor al lui Dumnezeu.

3) Şi-a format aşteptări dinainte. Naaman era “…un om viteaz…”, obişnuit să comande armatele. Deci când s-a dus la casa proorocului, în loc ca Elisei să respecte protocolul şi să vină personal, şi-a trimis un slujitor care să-i spună: “Du-te şi scaldă-te de şapte ori în Iordan … şi vei fi curat” (2 împăraţi 5:10). Acela este momentul în care Naaman a explodat şi “…a plecat…” (2 împăraţi 5:11).

lată ce putem învăţa noi:

a) până când nu eşti dispus să îţi recunoşti nevoia, Dumnezeu nu poate veni în întâmpinarea ei;

b) Dumnezeu a folosit o slujnică din propria lui casă pentru a-i spune lui Naaman adevărul. Deci fii pregătit pentru orice ţi-ar trimite Dumnezeu (vezi loan 8:31-32);

c) tre­buie să-ţi foloseşti toate resursele înainte să fii gata să apelezi la ale lui Dumnezeu;

d) Dumnezeu a spus: “gândurile Mele nu sunt gândurile voastre, şi căile voastre nu sunt căile Mele” (Isaia 55:8), ceea ce înseamnă să faci ceea ce spune El (şi nu altcineva) dacă doreşti un răspuns. Doar când a fost dispus să facă ce i-a spus Dumnezeu a fost Naaman vindecat de lepră. Aşadar, eşti tu dispus să faci voia Lui?

13 MAI DOMNUL ISUS ÎNŢELEGE

“…(Isus) in toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi…” (Evrei 4:15)

Uneori prietenii bine-intenţionaţi spun: “Ştiu ce simţi”. Dar în sufletul nostru gândim: “Nu, nu cred asta”. Dar Domnul Isus ştie! El a fost “ispitit ca şi noi”, aşa că El poate interpreta senti­mentele noastre şi le poate prezenta înaintea lui Dumnezeu, şi o face. Când te rogi în Numele lui Isus şi îţi verşi inima înaintea lui Dumnezeu, Domnul Isus este ca un avocat care spune: “Tată, ştiu ce simte persoana aceasta. Ştiu cum este să fii presat să păcătuieşti. Vin înaintea Ta cu acest copil al Tău care are nevoie de ajutorul Tău”.

Vei spune: “Dar Isus nu a avut păcat, poate El să simtă păcatul aşa cum îl simt eu?” Da, El poate. De fapt, datorită curăţiei Lui El poate simţi efectiv durerea păcatului chiar mai mult. Poate o ilustraţie va fi de ajutor. În lumea noastră de zi cu zi trăim înconjuraţi de tot felul de germeni care sunt chiar şi pe noi. Fiindcă nu trăim într-un mediu steril nu-i observăm şi învăţăm să trăim cu ei. Dar lucrurile stau altfel într-o sală de operaţie dintr-un spital. Acolo, orice contaminare cu germeni reprezintă o ameninţare reală care cere atenţia întregului personal. Aşa că ei sterilizează totul pen­tru că bacteriile pot ucide pacienţii. Curăţenia încăperii cere atenţie sporită faţă de prezenţa celei mai mici impurităţi care ar putea duce la o infecţie care ameninţă viaţa.

Deci separarea şi sensibilitatea Domnului Isus faţă de păcat îi creşte de fapt abilitatea de-a se apropia de noi. În concluzie: Domnul Isus ne înţelege frământările!

14 MAI SĂ DECIDĂ DUMNEZEU CARE STĂPÂNEŞTE PESTE NOI_

“…şi-i slujeau îngerii” (Marcu 1:1))

Ai observat vreodată cum te atacă diavolul când eşti cel mai vulnerabil? După ce a postit 40 de zile în pustie, Domnul Isus “…la urmă a flămânzit” (Matei 4:2). Deşi foamea este o nevoie legitimă, Satana se va oferi să o satisfacă într-un mod ilegitim. Dar după ce Domnul Isus l-a mus­trat, “Diavolul a plecat iar îngerii au venit şi s-au îngrijit de El.” În acel moment Domnul Isus a fost dispus să îngăduie ca fiinţe mai de jos (fiinţele pe care le crease şi cărora le poruncea în ceruri) să-i slujească Lui, care era măreţ. Şi astfel ne-a lăsat o pildă pe care să o urmăm.

Poate astăzi te confrunţi cu probleme care ar trebui să fie demult uitate. Poate ai fost rănit “…în casa celor ce mă iubeau…” (Zaharia 13:6). În consecinţă nu mai ai încredere în nimeni. Atunci Dumnezeu nu-ţi poate sluji prin canalele alese de El, doreşti să fii vindecat în propriile tale condiţii. Dar trebuie să înţelege că atunci când eşti în mari suferinţe nu te interesează pe cine foloseşte Dumnezeu; vei face tot ce este necesar! Gândeşte-te: dacă ai fi rănit în urma unui acci­dent, ţi-ar păsa cine sunt doctorii care ţi-au salvat viaţa? Ai întreba despre statutul lor financiar, despre afilierea la o biserică sau de mediul cultural din care provin? De obicei nu cu planul lui Dumnezeu ne luptăm noi atât de mult, cât cu oamenii pe care îi alege să-l ducă la îndeplinire. Iacov spune: “Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar dă har celor smeriţi” (lacov 4:6). Asta înseamnă că dacă doreşti cu adevărat ajutorul lui Dumnezeu şi eşti gata să-l primeşti, vei lăsa mândria la o parte şi te vei deschide spre cei pe care El i-a trimis să-ţi slujească!

15 MAI CÂND TRECI PRIN NECAZURI_

“El va şedea „ îi va lămuri cum se lămureşte aurul şi…” (Maleahl }:})

Rick Warren spune: “Dumnezeu are un scop cu fiecare problemă. El se foloseşte de împrejurări pentru a ne dezvolta caracterul. De fapt, el depinde deseori mai mult de împrejurări pentru a ne face asemenea lui Hristos decât de faptul că citim Biblia. Iar motivul este evident: ne confruntăm cu împrejurări 24 de ore pe zi”.

Când trecem prin necaz, învăţăm despre Dumnezeu lucruri pe care nu le-am învăţa în nici o altă împrejurare. Necazurile ne atrag mai aproape de El! “Domnul este aproape de cei cu inima înfrântă…” (Psalmul 34:18). Problemele ne obligă să ne uităm la Dumnezeu şi să depindem de El şi nu de noi înşine. Pavel scrie: “Ba încă ne spunea gândul că trebuie să murim, pentru ca să ne punem încrederea nu în noi înşine, ci în Dumnezeu care înviază morţii” (2 Corinteni 1:9). Când încredinţăm situaţia în mâinile iui Dumnezeu, adică mijloacele, căile şi timpul nu ne este uşor? De ce? Fiindcă asta înseamnă să renunţăm la control!

Dacă simţi că treci prin necazuri, poate Dumnezeu te-a pus acolo. Te-ai gândit la asta? Bijutierul arde impurităţile şi îndepărtează obstacolele din viaţa ta. “El va şedea,… va curaţi argin­tul; … cum se lămureşte aurul şi argintul şi vor aduce Domnului daruri neprihănite. Atunci, darul lui Iuda şi al Ierusalimului va fi plăcut Domnului…” (Maleahi 3:3-4). De vreme ce planul lui Dumnezeu este să ne facă mai asemănători cu Hristos, ne va trece prin experienţele prin care a trecut şi Isus. Care sunt acestea? Ispitirea în pustie; respingerea de către familie; sarcina de a-l păsa de ceilalţi; criticile din partea oamenilor religioşi; şi trădarea din partea celor pe care îi iubeşti şi în care ţi-ai investit viaţa. Aşadar, treci tu prin necazuri?

16 MAI DĂRNICIA FATĂ DE DUMNEZEU__

“Ce lucru ai pe care să nul fi primit?” (1 Corinteni 4:7)

Se spune că era un om înstărit căruia îi plăcea să-i cumpere tatălui său de Crăciun cadouri neobişnuite. La un Crăciun, găsi un cadou unic: o pasăre vorbitoare care ştia cinci limbi şi care cânta imnul naţional stând într-un picior. Costa 10.000 de lire. Dar pe om nu-l deranja acest fapt. Aşa că achiziţionă pasărea şi i-o trimise tatălui de Crăciun. La câteva zile după Crăciun, se duse în vizită la tatăl său să vadă dacă se bucură de cadou. Îi spuse: “Tată, nu ai primit cadoul de la mine?” “Ba cum să nu”, îi spuse tatăl. “Şi ţi-a plăcut!” “A fost delicios, l-am servit la masa de Crăciun!” Se pare că tatăl său nu înţelesese. Luase drept obişnuit un dar care era foarte special.

Prea de multe ori tratăm la fel binecuvântările lui Dumnezeu. Pavel întreabă: “Ce lucru ai pe care să nu-l fi primit?” Tot ce avem, inclusiv respiraţia este un dar de la Dumnezeu! iar lacov adaugă: “orice ni se dă bun şi orice dar desăvârşit este de sus, coborându-se de la Tatăl luminilor…” (lacov 1:17). Nici nu putem măcar să începem să vorbim despre administrare fără ca mai întâi să nu ni se aducă aminte că ni s-a dat totul, inclusiv banii pe care îi avem. Aşadar, tot ceea ce-l dăm înapoi lui Dumnezeu înseamnă doar să-i dăm înapoi o mică parte din ceea ce ne-a dat El nouă. Ţine minte lucrul acesta data viitoare când îţi pui la biserică darul de bună voie.

17 MAI IUBFSTE-TE PE TINE ÎNSUTI - CĂCI DUMNEZEU O FACE!_

În El am fost făcuţi şi moştenitori, fiind rânduiţi mai dinainte, după hotărârea Aceluia, care face toate după sfatul voiei Sale” (Efeseni 1:11)

Dennis Waitley a spus: “Nu ceea ce eşti te trage înapoi, ci ceea ce crezi că nu eşti”. Din nefericire, unii dintre noi avem o părere atât de proastă despre noi înşine, încât mai bine am intra într-o relaţie greşită decât să nu avem nici-o relaţie. Dar a fi înconjurat de alţii nu ne garantează că nu vom mai fi singuri; poţi avea oameni în jurul tău 24/7 şi tot te vei simţi gol şi folosit.

Până nu-ţi înfrângi teama de singurătate şi până nu vei fi dispus să aştepţi ca Dumnezeu să-ţi dea relaţia potrivită, vei continua să te simţi singur! Singurătatea are de-a face mai mult cu faptul că nu te iubeşti pe tine şi nu cu faptul că nu ai oameni în jurul tău care te apreciază. Altfel □e ce pierdem atâta vreme evitând respingerea şi nu acordăm timp zidirii unor relaţii sănătoase?

Ne temem să nu fim răniţi, aşa că păstrăm garda sus. Credem că dacă nu ne implicăm nu putem suferi şi în consecinţă sfârşim prin a fi singuri. Ne temem să fim vulnerabili în căzul în care oamenii ne-ar putea critica pentru că împărtăşim lucruri personale. Astfel de anxietăţi nu fac decît să con­tribuie la spiritul nostru de izolare.

În loc să ne dorim ca lucrurile să stea altfel - să începem să le schimbăm! Apostolul Pavel spune: in El am fost făcuţi şi moştenitori, fiind rânduiţi mai dinainte, după hotărârea Aceluia, care face toate după sfatul voiei Sale”. Când începi să te vezi aşa cum te vede Dumnezeu, vei începe să te apreciezi!

O actriţă celebră spunea odată: “Păstrează şi celebrează lucrurile care te fac unic fiind­că eşti doar un fir de praf care trece!” Dar asta înseamnă oare să ne umflam în pene crezând că suntem mai buni decât alţii? Nu, ci înseamnă să te accepţi cu smerenie şi cu încredere, fiindcă ştii că Dumnezeu “…se va bucura de tine cu mare bucurie…” (Ţefania 3:17). Aşadar cuvântul pentru astăzi este iubeşte-te pe tine însuţi căci Dumnezeu o face!

18 MAI CARE ESTE VISUL TĂU? (1)

“Iată că vine făuritorul de visuri! Veniţi acum, să-l omorâm…” (Geneza 37:19-20)

Toţi avem visuri. Dar care este visul tău? Dacă ai putea face orice, care ar fi acel lucru? Majoritatea dintre noi nu au mari realizări pentru că renunţăm, dăm greş, ne abatem de pe cale, ne poticnim sau avem visuri prea mărunte. Doar două lucruri îţi stau în cale: capacitatea de a visa şi înfăptuirea visului. Ai îndrăznit să visezi cu adevărat? Ceea ce ai la îndemână nu este vis. Dacă nu te provoacă, dacă nu te costă ceva sau dacă nu implică risc, acela nu este vis. Visele te schim­bă aşa cum schimbă şi lumea din jurul tău.

Poate îţi pleci urechea la părerile critice ale oamenilor. Mai ţii minte viaţa lui Iosif? El a avut visuri măreţe; visuri dăruite de Dumnezeu. Şi care a fost răspunsul fraţilor săi? Ei au spus: “Iată că vine făuritorul de visuri! Veniţi acum, să-l omoram…”. Cei care nu îşi urmează propriul lor vis sunt de regulă primii care îi critică pe cei care au vise. Aşadar de cine vei asculta?

Poate îţi este teamă de visuri prea mari. Nu vrei să dai greş. Nimeni nu vrea. Dar “viaţa ferită de pericole” te duce la regret. Theodcre Roosevelt a spus: “Este cu mult mai bine să-ţi doreşti lucruri măreţe, să ai parte de victorii triumfale, chiar dacă sunt asistate de eşec, decât să fii în rând cu acele biete suflete care nici nu se bucură nici nu suferă prea mult fiindcă trăiesc într-o lumină gri care nu cunoaşte nici victoria nici înfrângerea”. Care este cel mai rău lucru care ţi se poate întâmpla dacă îţi urmezi visul şi nu ţi-l împlineşti? Ajungi de unde ai pornit. Şi care este cel mai bun lucru care ţi se poate întâmpla? Poţi ajunge în noi tărâmuri, te poţi bucura de noi binecuvântări şi poţi trăi viaţa pe care o doreşte Dumnezeu pentru tine!

19 MAI CARE ESTE VISUL TĂU (2)

“…tinerii voştri vor avea vedenii…” (Faptele Apostolilor 2:17)

Andres Segovia s-a născut în sudul Spaniei şi a început să cânte la chitară încă de când era mic. Pe vremea aceea chitara era aproape un instrument popular. Compozitorii şi muzicienii serioşi nu-l respectau. Dar Segovia a văzut potenţialul chitarei pentru muzica clasică. A început să studieze tehnicile muzicienilor clasici care cântau la vioară şi la violoncel. Apoi a aplicat acele tehni­ci şi a dezvoltat şi metode proprii. A adaptat compoziţiile unor mari maeştri precum Bach şi a învăţat să le cânte muzica cu instrumentul său. În 1909, Segovia a avut debutul - la vârsta de 16 ani. In 1919, a făcut un tur în jurul lumii şi a dobândit arta clasică. Curând, pentru prima dată com­pozitorii au început să scrie muzică clasică pentru chitară şi astfel s-a născut o nouă muzică. În decursul a aproape 80 de ani, Segovia a schimbat complet concepţia oamenilor despre instru­mentul său. Dar asemenea marilor visuri care devin realitate, visul său a avut un impact mai mare decât şi-a imaginat. Se poate spune că eforturile lui au deschis un nou drum pentru chitară, nu doar în sălile de concerte, ci şi în formaţiile de jazz. Aceasta a condus la chitara amplificată elec­tric. Dacă ţi-a plăcut muzica formaţiei Beatles sau a lui Eric Clapton, atunci mulţumeşte-i lui Andres Segovia. Dacă nu era visul lui, muzica secolului XX ar fi luat-o într-o direcţie complet diferită.

Stejarii cei mari cresc din nişte ghinde mici. Când vei descoperi visul dat de Dumnezeu şi te vei dedica lui,nici nu-ţi poţi imagina cât de departe vei ajunge sau ce impact vei avea.

20 MAI ESTI DEPENDENT DE LOGICĂ?

“Nu te socoti singur înţelept…” (Proverbe 3:7)

Într-o zi, un om de ştiinţă îl întrebă pe un predicator de ce versiunea biblică a creaţiei a sfidat logica. Zâmbind, acesta răspunse: “Motivul pentru care Dumnezeu a venit de nicăieri este pentru că nu avea de unde să vină. Şi pentru că a venit de nicăieri, nu a stat pe nimic, căci nu avea pe ce să stea. Şi fiindcă nu a stat pe nimic, a ajuns acolo unde nu se putea ajunge şi a prins ceva când nu era nimic de prins. Apoi a atârnat acel ceva de nimic şi i-a spus să stea acolo şi nimeni nu a spus un cuvânt pentru că nu era nimeni în jur care să spună ceva. Apoi Dumnezeu Şi-a spus: “Este foarte bine!”

Ca oameni, avem tendinţa să ne dăm seama de lucruri dinainte. Dar nu suntem atât de inteligenţi cum credem. Solomon a spus: “Nu te socoti singur înţelept…” căci vei descoperi că nu este aşa! Un autor creştin scrie: “Nu aveam pace. Dacă nu înţelegeam totul… deveneam neliniştit, nu aveam odihnă, eram agitat, mă îngrijoram şi eram ţâfnos… ca un dependent de droguri care are nevoie de “doză”; gravitatea nu era aceeaşi, dar simptomele da. Eram creştin şl se presupunea că merg prin credinţă … credeam în mântuirea prin Hristos, dar în alte domenii credeam în mine însumi.” Iţi sună cunoscut? Îngrijorarea cronică dovedeşte că te încrezi în tine mai mult decât în Dumnezeu. Iar îngrijorarea, ca orice alt păcat, trebuie rezolvat.

leremia a spus: “nu stă în puterea omului, când umblă, să-şi îndrepte paşii spre ţintă” (leremia 10:23). Aşa că nu mai încerca să controlezi toate rezultatele! Viaţa este mult mal plină de pace când te hotărăşti să te încrezi în Cuvântul lui Dumnezeu şi în El, indiferent de împrejurări!

21 MAI PERSEVERENŢA

“.„Şi poporal lucra cu inimă” (Neemla 4:6)

În 1947, Lester Wunderman a fost concediat în mod arbitrar din funcţia de agent public­itar pe care o avea la New York. Dar simţea că mai are multe de învăţat de la şeful agenţiei, Max Sackheim. Aşa că în dimineaţa următoare, Wunderman s-a dus înapoi la birou şi a început să lucreze ca înainte. Discuta cu colegii şi cu clienţii; participa la şedinţe - totul fără să fie plătit. Sackheim l-a ignorat timp de o lună. In cele din urmă a discutat cu Wunderman: “Bine, ai câştigat”, i-a spus, strângându-i mâna. “Nu am mai văzut un om care să-şi dorească un loc de muncă mai mult decât salariul”. Şi ce credeţi? Wunderman a mers mai departe şi a devenit unul dintre cei mai de succes agenţi publicitari ai secolului. Lui i se atribuie inventarea articolelor de ziar pre-tipărite şi a tichetelor de abonament ca cele utilizate de Time-Life Books şi Columbia Record Club; idei care au produs profituri de miliarde de dolari. Poate publicitatea nu este domeniul tău forte - dar faptele trebuie să fie. Ce eşti dispus să faci pentru a-ţi împlini visul? Să munceşti fără salariu? Să refuzi să renunţi? Succesul începe şi se continuă cu fapte consecvente.

Cântăreşte următoarele gânduri:

a) nu trebuie să fii mare ca să începi, dar trebuie să începi ca să fii mare;

b) trebuie să mergi înainte pentru a ajunge la ţintă;

c) unii visează la realizări demne, alţii se trezesc şi pun în practică;

d) cei care se laudă cu ce vor face mâine probabil au făcut acelaşi lucru şi ieri;

e) nu vei fi niciodată ceea ce trebuie să fii până nu vei face ceea ce tre­buie să faci;

f) dacă nu reuşeşti să gândeşti în afara perimetrului, probabil te afli în perimetrul greşit. Ieşi de acolo!

22 MAI ÎNVĂŢARE. CÂŞTIG. RESTITUIRE!

“Toate îşi au vremea lor…” (Ecleziastul 5:1]

Viaţa ta ar trebui să urmeze un tipar în care centrul de interes trebuie să se deplaseze de la învăţare la câştigare şi apoi la restituire. Să ne uităm la fiecare etapă:

a)Învăţarea! Când eşti tânăr trebuie să te concentrezi pe explorarea talentelor tale, descoperind scopul pe care-l are Dumnezeu pentru viaţa ta şi cizelarea abilităţilor. Pentru majoritatea dintre noi asta se întâmplă în primii ani ai adolescenţei, până pe la 20 de ani. Momentul exact nu este impor­tant; ceea ce contează este să înţelegi că există o vreme când învăţarea şi creşterea sunt princi­palele tale obiective şi că nu trebuie s-o iei pe scurtătură către câştiguri financiare, pierzând astfel din vedere imaginea de ansamblu pe care o are Dumnezeu pentru tine.

b)Câştigarea! Fireşte că profesia pe care o ai determină dobândirea puterii. Pentru majoritatea. dintre noi, perioada cu câştigurile cele mai eficiente apare la vârsta de 30, 40 şi 50 de ani. În tot acest timp, trebuie să te zbaţi să ai grijă de familie, să-ţi stabilizezi viaţa şi să te pregăteşti pentru viitor.

c)Restituirea! Dacă L-ai slăvit pe Dumnezeu, dacă ai muncit cu sârguinţă şi ţi-ai făcut planuri bune, vei intra în etapa cu cele mai mari recompense. Acum ai ocazia de a experimenta restituirea. Deseori acest fapt se petrece în jurul vârstei de 50, 60, 70 de ani şi peste. Dar nu aştepta până ajungi prosper pentru a fi generos! Nivelul venitului şi dorinţa de a dărui nu prea au de-a face una cu alta. Unii dintre cei mai generoşi oameni sunt lipsiţi material, în vreme o mulţime de oameni care au din ce dărui nu au inimă pentru aşa ceva. De pildă, 80% din cei care câştigă peste un mi­lion de dolari pe an nu fac deloc acte de caritate. Ce moştenire! Dr. Martin Luther King Jr. ne-a ară­tat cum să trăim, spunând: “Cea mai persistentă şi stringentă întrebare a vieţii este: “Ce putem noi face pentru alţii?”

23 MAI DACĂ ÎTI DOREŞTI BENEFICII!

“Ciri Cuvântul Iul Dumnezeu este viu şi lucrător…” (Evrei 4:12)

Biblia vorbeşte unei categorii de oameni care nu ar putea asculta sau primi sfaturi de la nimeni altcineva. Este aidoma bisturiului unui chirurg care pătrunde în cele mai adânci zone din fiinţa noastră: “…pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gândurile inimii”. Alţii aud ceea ce le spunem şi văd faptele noastre, dar când rămânem singuri cu Dumnezeu şi deschidem Cuvântul Lui, El ne expune gândurile şi intenţiile noastre “judecând simţirile şi gândurile inimii”. Mulţumim lui Dumnezeu că nu ne lasă în voia propriilor noastre dorinţe!

În Viaţa redusă la esenţe Dr.Tony Evans scrie:”Am maşină de câţiva ani, dar am circu­lat doi ani fără măcar să citesc manualul de instrucţiuni. Dar asta s-a schimbat într-o zi când s-a stricat şi a trebuit s-o duc la reparat. Proprietarul magazinului a început să-mi arate toate chestiile pe care le făcea maşina. Nu am ştiut că maşina mea are nici măcar jumătate din acele facilităţi, fiindcă nu deschisesem niciodată manualul. De pildă mi-a spus că maşina are un microfon încor­porat pentru conversaţiile telefonice şi mi-a arătat cum se foloseşte telefonul maşinii fără să fac accident încercând să formez numărul. Am ascultat uluit şi m-am hotărât pe loc că este spre folo­sul meu să citesc manualul pe care l-am primit odată cu maşina. Dar nu-l citesc pentru a vedea câte capitole am citit şi nu memorez anumite pasaje, îl citesc pentru a mă putea bucura de toate avantajele oferite de fabricant când am cumpărat maşina”. Aşadar, dacă vrei beneficii, citeşte cartea!

24 MAI Al LOCUIT DESTUL ÎN LODEBAR!_

“…voi izbăvi pe cei şchiopi… şi îi voi face o pricină de laudă…” (Ţefania );!Ş)

David şi Ionatan au avut o relaţie printr-un legământ care îi includea şi pe urmaşii.lor. Deci când Ionatan a murit, iar David a devenit împărat, a căutat să binecuvânteze pe cineva de dragul lui Ionatan; la fel cum Dumnezeu caută să te binecuvânteze de dragul lui Hristos. (vezi Efeseni 1:3). Ionatan avea un fiu, Mefiboşet, care era şchiop şi trăia în Lodebar, “ţara fără pâine”. Este impor­tant, fiindcă atunci când nu ai stimă de sine locul în care trăieşti de obicei reflectă acest lucru. Fie renunţi, fie mergi la extrema opusă încercând să-ţi fabrici un cămin, o înfăţişare, etc, pentru a arăta perfect. Dar te expui unei presiuni enorme!

Mefiboşet ştia că are anumite drepturi fiindcă era nepotul împăratului Saul şi totuşi a con­tinuat să trăiască în sărăcie şi izolare. Şi pentru că se ruşina de faptul că era olog, i-a evitat chiar pe oamenii care puteau să-l ajute. Faci şi tu la fel, refuzând să urmăreşti binecuvântările lui Dumnezeu pentru viaţa ta? Când te vezi în mod constant într-o lumină negativă, ai tendinţa să crezi că Dumnezeu gândeşte la fel. Dar din fericire nu e adevărat. Chiar şi şchiopii pot reuşi când îşi dau seama că defectele lor nu-l limitează pe Dumnezeu. Adevărul este că noi toţi şchiopătăm în anu­mite domenii! De aceea Dumnezeu a făgăduit: “…voi izbăvi pe cei şchiopi… şi îi voi face o pricină de laudă…”. Ai trăit destul în Lodebar! Este timpul să-ţi revendici moştenirea, să-ţi iei locul cuve­nit la masa împăratului, să-I mulţumeşti pentru că te-a răscumpărat şi că te-a primit aşa cum eşti - chiar în timp ce El lucrează să te facă mai bun!

25 MAI ÎNSEMNĂTATEA GÂNDIRII SĂNĂTOASE_

Înţelepciunea omului chibzuit îl face să vadă pe ce cale să meargă…” (Proverbe 14:

În cartea sa As a Man Thinketh (Felul omului de a gândi), JAmes Allen spune: “Tot ceea ce realizează sau nu reuşeşte să realizeze omul este rezultatul direct al gândurilor sale”. Crezi lucrul acesta? Dacă crezi, gândirea sănătoasă va avea o mare valoare pentru tine. Succesul nu survine din întâmplare. Nu te împiedici de el şi doar pe urmă îţi dai seama că există. Fie că eşti om de afaceri, misionar, profesor, părinte sau orice altceva, nivelul succesului va creşte semni­ficativ dacă acorzi o atenţie deosebită gândirii sănătoase. Cu cât ai o gândire mai bună, cu atât perspectivele vieţii tale vor fi mai bune. Dramaturgul Victor Hugo a spus: “Un om mărunt se naşte din lucruri mărunte”.

Cei care nu-şi dezvoltă şi nu practică gândirea sănătoasă se vor trezi la mila împrejurărilor sau a gândurilor oamenilor. Ei nu sunt capabili de a rezolva probleme. Ei se vor confrunta cu ace­leaşi obstacole la nesfârşit deoarece ei nu anticipează şi sunt mereu într-o stare reactivă. Un vechi proverb germanic spune: “Mai bine o traistă goală decât o minte goală”. Cei ce gândesc sănătos depăşesc greutăţile, inclusiv lipsa resurselor. Şi în general, cei ce nu au o gândire bună sunt la mila celor ce o au.

Cântăreşte următoarele cuvinte: “Capitalul nu este aşa de important. Nici experienţa. Le poţi avea pe amândouă. Dar cea mai mare însemnătate o au ideile. Dacă ai idei ai cea mai mare avuţie şi nu există limită pentru ceea ce poţi face cu viaţa ta. Solomon scrie: “…Mănâncă şi bea, îţi va zice el, dar inima lui nu este cu tine” (Proverbe 23:7). Iar vestea cea bună este că nu e prea târziu să devii un bun gânditor!

26 MAI CUM REACŢIONEZI LA SUCCES_

“„când cresc bogăţiile, nu vă lipiţi inima de ele” (Psalmul 62:10)

Nimic nu mărturiseşte mai tare despre caracterul tău decât modul în care te raportezi la succes. Necazurile îţi pun la încercare credinţa, curajul şi capacitatea de îndurare. Solomon a spus: “Dacă slăbeşti în ziua necazului, mică îţi este puterea” (Proverbe 24:10). Dar este şi mai greu să faci faţă succesului. Thomas Carlyle a spus: “La fiecare om care poate suporta prosperitatea există o sută care vor suporta necazul”. Şi asta fiindcă greutăţile îţi limitează opţiunile; te fac să te con­centrezi asupra supravieţuirii. Dar prosperitatea îţi poate complica viaţa prin intensificarea “nevoilor” şi testarea integrităţii. Ce alt motiv ar avea David să spună: “…când cresc bogăţiile, nu vă lipiţi inima de ele”?

Dar sper să fie limpede, nu este greşit să prosperi. Biblia spune că Dumnezeu ridică şi coboară după bunul Lui plac. El “…El coboară pe unul, şi înalţă pe altul” (Psalmul 75:5). Şi El nu are nevoie de permisiunea noastră pentru asta. Dar El vrea să fie sigur că poţi face faţă succesu­lui fără a-ţi pierde valorile şi priorităţile. Chuck Swindoll spune: “Succesul nu îţi dă dreptul să numeşti răul bine. Sau să zici că ceva este bine dacă nu este … Să mergi pe sârmă este mai greu decât să rămâi în picioare în vreme de furtună”. Dar se poate înfăptui! Din închisoare, Iosif a ajuns să fie prim ministru (vezi Geneza 41:42-43). Daniel a fost promovat să fie comandantul unei trei­mi din ţară (vezi Daniel 6:1-2). De la culegător de smochine, Amos a ajuns să fie prooroc în casa împărătească (vezi Amos 7:14-15). Dumnezeu i-a dat unui fermier umil pe nume Iov bogăţii de nes­pus. El “a ales pe robul Său David şi l-a luat de la staulele de oi … ca să pască pe poporul Său Iacov … Şi David i-a cârmuit cu o inimă neprihănită…” (Psalmul 78:70-72). Şi nici măcar unul nu şi-a compromis caracterul! Deci se poate. Întrebarea este - tu poţi?

27 MAI CRIZA DE IDENTITATE!

“…căci Eu ştiu de unde am venit şi unde Mă duc.” (Ioan 8:14)

Recent, un post local a anunţat că un om a fost eliberat din închisoare unde a fost închis pentru o crimă pe care nu a comis-o el. Un caz de confundare a identităţii îi furase cea mai mare parte a vieţii., dacă nu înţelegi cine eşti înaintea lui Dumnezeu, Satan te va sorti unei vieţi fără va­loare, teamă şi manipulare. A identifica pe cineva înseamnă a avea abilitatea de a recunoaşte şi de a spune exact cine este acea persoană; deci când te identifici cu ceea ce spune lumea înseamnă că eşti împotriva a ceea ce spune Dumnezeu şi te expui problemelor. Domnul Isus S-a identificat doar cu părerea lui Dumnezeu: “…căci Eu ştiu de unde am venit şi unde Mă duc…”. Oamenii au spus lucruri îngrozitoare despre Domnul Isus, dar Biblia spune: “Piatra, pe care au lepădat-o zidarii a ajuns să fie pusă în capul unghiului clădirii” (Psalmul 118:22). Uneori suntem prea ocupaţi spunân-du-le oamenilor ce să facă încât neglijăm să le spunem cine sunt. Dacă ştii cine eşti în Hristos vei avea puterea să-ţi ţii capul sus! Pavel spune: “Voi aveţi totul deplin în El…” (Coloseni 2:10). “Deplin”! Asta înseamnă că nu ne lipseşte nimic! Odată ce accepţi lucrul acesta, nu vei mai avea sentimentul că mereu îţi lipseşte ceva. Când ai bani în bancă şi trebuie să îi retragi, nu simţi pre­siune. Asta pentru că şti că sunt acolo pe numele tău. Nu trebuie să te zbaţi să fii corect faţă de oameni când ştii că eşti corect faţă de Dumnezeu, el te iubeşte şi are un plan pentru tine; nu pierde niciodată asta din vedere! În loc să te concentrezi asupra oamenilor, începe să te uiţi ţintă la “… Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus…” (Evrei 12:2) fiindcă deja ai parte de aprobarea Lui!

28 MAI CUM SĂ-TI DESCOPERI CHEMAREA VIEŢII__

“Dacă slujeşte cineva, sa slujească după puterea pe care i-o dă Dumnezeu…” (1 Petru 4:11)

Dacă ne uităm la cei care îşi împlinesc chemarea vieţii, motivaţia lor este mare. Ei au îndelungă răbdare în depăşirea obstacolelor. Ei se află în continuă creştere şi învăţare. Unica lor bucurie se află în ceea ce fac. A rata chemarea vieţii înseamnă să ratezi scopul pentru care te-a creat Dumnezeu. Fie că lucrezi într-o biserică sau într-o firmă, eşti înzestrat şi chemat de Dumnezeu - şi ai face bine să iei lucrul acesta în serios! lată câteva întrebări care te vor ajuta să-ţi găseşti chemarea vieţii.

Care este materia mea primă? Dumnezeu te-a înzestrat cu un anumit temperament şi cu daruri şi trebuie să le pui în negoţ. Care este lucrul care îţi trezeşte compasiune? (Uneori problema care te mânie cel mai tare este problema pentru care te-ai născut să o rezolvi.) De ce fac ceea ce fac? Există o mare diferenţă între a face ceva pentru că crezi că Dumnezeu te-a chemat să o faci şi a face ceea ce părinţii, prietenii sau eu-l tău doresc să faci. Care îmi sunt limitele? Înainte de a începe să-ţi împlineşti chemarea trebuie să descoperi ce nu eşti chemat să faci. Aşa că să fie limpede: ai o chemare. Aceasta are de-a face cu ceea ce a plănuit Dumnezeu pentru tine. Trebuie să o cauţi cu mintea deschisă. Când oameni pretind că sunt ceea ce nu sunt, trăiesc cu un pu­ternic simţ al nepotrivirii şi se avântă spre o viaţă plină de frustrări. Nu face şi tu la fel. Fii deschis la adevărul despre tine însuţi. Chemarea vieţii tale este ceva ce tu descoperi, nu ceva ce alegi.

29 MAI DUMNEZEU LUCREAZĂ LA RĂBDAREA TA____

“…ne bucurăm chiar şi in necazurile noastre; căci ştim că necazul aduce răbdare” (Romani 5:3)

Vremurile cele mai grele sunt atunci când ceea ce ştim despre Dumnezeu tot nu ne ajută să obţinem rezultate! Şi anume când învăţăm despre tăcerea Sa.

Când Dumnezeu tace,

a) El te învaţă chiar şi în linişte;

b) El îngăduie să creştem obligându-ne să gândim, să studiem să ajungem la concluzii în timp ce El stă deoparte cu un zâmbet tainic şi cu o privire grijulie! El se poartă ca un părinte!

Credinţa vine în urma auzirii. Răbdarea vine în urma tăcerii! Tăcerea este ceea ce Dumnezeu îţi oferă când lucrurile rele rămân neschimbate. Este medicamentul lui Dumnezeu pen­tru inima ta frământată. Este balsamul pe care îl întinde pe muşchii tăi care te dor când simţi că eşti solicitat până la refuz. Este perioada când durerea durează atât de mult încât doar Dumnezeu îţi poate da pacea necesară, harul lui curat care te sprijină. Adevărul este că răbdarea este doar puterea în haine de lucru, puterea concentrată şi credinţa care lucrează.

Ascultă: “Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-l era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea, şi şade la dreap­ta scaunului de domnie al lui Dumnezeu. Uitaţi-vă dar cu luare aminte la Cel ce a suferit din partea păcătoşilor o împotrivire aşa de mare faţă de Sine pentru ca nu cumva să vă pierdeţi inima şi să cădeţi de oboseală în sufletele voastre!” (Evrei 12:2-3)

30 MAI NU-TI PIERDE PACEA_______

“să nu daţi prilej diavolului” (Efeseni 4:27)

Pe timp de pace puterea este mare! Dacă diavolul nu te poate face să te superi, el nu are nici-o puterea asupra ta! El are câştig de cauză când îţi pierzi pacea. Şi îţi va întinde capcane pentru a te face să ţi-o pierzi; astfel el poate să-ţi fure pacea, să te deruteze şi să te facă să alergi în cerc

Ți s-a întâmplat vreodată să te cerţi înainte de a merge la biserică şi apoi să te simţi un ipocrit când esti în biserică; iar în tot acest timp diavolul îţi râde în nas spunându-ţi “Te-am prins”. Şi asta fiind­că el ştie că Cuvântul lui Dumnezeu poate fi “…este semănat în pace” (lacov 3:18). Dacă te poate împiedica să primeşti sămânţa Cuvântului Său, el îţi poate fura roadă binecuvântării care decurge din el. De aceea trebuie să veghezi la pacea ta.

Ascultă: “înţelepciunea care vine de sus este întâi, curată, apoi paşnică, blândă, uşor de înduplecat, plină de îndurare şi de roduri bune, fără părtinire, nefăţarnică. Şi roadă neprihănirii este semănată în pace pentru cei ce fac pace” (lacov 3:17-18).

Data viitoare când devii supărat, întreabă-te: “Ce încearcă diavolul să obţină? Dacă cedez în faţa acestor sentimente negative, care va fi consecinţa?” Când eşti supărat îţi pierzi bucuria, iar când îţi pierzi bucuria îţi pierzi puterea, fiindcă: “…bucuria Domnului va fi tăria voastră” (Neemia 8:10). Aşa că astăzi fă tot ce poţi să ai stăpânire de sine şi să-ţi păstrezi pacea!

31 MAI VIATA DIN BELŞUG___

“.„Eu am venit ca oile să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug” (loan 10:10)

Doreşti să ai o viaţă plină de binecuvântări? Domnul Isus ne dă reţeta;

“Adevărat, adevărat, vă spun, că dacă grăuntele de grâu, care a căzut pe pământ, nu moare, rămâne singur; dar dacă moare, aduce multă roadă. Cine îşi iubeşte viaţa, o va pierde; şi cine îşi urăşte viaţa în lumea aceasta, o va păstra pentru viaţa veşnică” (loan 12:24-25). Pavel ştia că “moartea firii pământeşti” este un lucru atât de crucial pentru o viaţă de creştin plină de izbândă încât a devenit strigătul inimii lui: “Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui şi părtăşia suferinţelor Lui, şi să mă fac asemenea cu moartea Lui” (Filipeni 3:10). Doreşti să fii locuit şi revigorat de puterea învierii? Trebuie să fii dispus să renunţi la:

a) voia ta

b) dorinţele tale

c) mândria ta

d) independenţa ta.

Noi vorbim despre cum să ajungem în locul unde singurul lucru care contează este ceea ce doreşte Dumnezeu, loc ce este exact opusul tuturor instinctelor tale fireşti. “De unde ştiu că am murit faţă de firea pământească?” întrebi tu. Fiindcă poţi critica un om mort, poţi să-l calci în picioare, iar el nu este afectat. Şi asta pentru că a trecut într-o sferă mai înaltă.